A nice autumn ride in the middle of the night!

Vineri seara, ora 23, intersectia de la Obor.

Rezervasem 2 locuri intr-un club din afara Bucurestiului (Fitze Club – Fundulea). De ce am facut asta? Pur si simplu ma saturasem de cluburile din Bucuresti si de atmosfera din ele si vroiam sa incerc ceva diferit.Clubul mi s-a parut chiar ok, dar nu o sa vorbesc despre asta acum.

Ca sa ajung in mirificul oras (sat) aveam 2 variante: 1) sa merg pe drumul vechi spre mare sau 2) sa merg pe Autostrada Soarelui.
Am ales varianta 2 pentru ca mi s-a parut mai rapida, desi aveam si pasager pe mobra.

Si cu Doamne ajuta, am pornit spre autostrada.
La iesirea din Bucuresti, in lumina galbuie a iluminatului public copacii ingalbeniti de pe margine iti dadeau impresia ca esti pe un drum de pe alta lume.
Frunze pe jos, care sareau in valuri la trecerea fiecarei masini sau motocilcele, o “ninsoare” linistita cu frunze mari si un parapet aurit de minim 3 metrii pe margine.
Acum cand ma gandesc la imaginea pe care o aveam in fata un singur vers imi vine in mine “Riders of the storm”.
Semaforul rosu. Se face verde subit, 1-a 75 la ora, a 2-a pana pe la 100, a 3-a doar putin (inca eram in localitate). Senzatia a fost deosebita si unica din toate punctele de vedere. Din cand in cand ma mai lovea in casca cate o frunza ratacita, simteam in spatele meu valul de frunze pe care il ridicam si taiam fara nici o grija valurile facute de ceilalti participanti in trafic.
Asa am ajuns pe autostrada, unde peisajul s-a schimbat brusc. Un drum dezamagitor de drept, cateva tiruri in coloana si un cer senin cu o luna mare cat o zi de post. La inceput am luat-o mai incet, 110 maxim 120. Nu vroiam sa risc si in plus, vantul, vantul rece si puternic ma facea sa ma gandesc de 2 ori atunci cand infingeam mana in acceleratie.
In club nu am stat deloc mult si a venit si drumul de intoarcere. Inafara de un Tuareg si un BMW eram singur cuc pe autostrada. Un frig dezolant ma inconjura de afara. Vantul de data aceasta batea si mai puternic dar treptat am inceput sa chinui ceva mai mult acceleratia cu mana dreapta. 145 km/h si vant lateral in rafale. La un moment dat m-a mutat 20 de cmn in lateral si atunci am decis ca nu are rost sa o alerg in continuare, mai bine o las mai moale (pana la 130) sa ajung cu bine inapoi in Bucuresti. In plus la fiecare pod pe care il treceam, erau si cel putin 2 denivelari care ma faceau sa zbor cu motocicleta chiar si pentru foarte putin timp. In masina parca nu le simti la fel, dar pe Mobra se simnt si sincer pe mine m-au speriat nitel.
La intoarcere nu am mai observat peisajul. Eram prea concentrat, dar tot degeaba, 2 semafoare nu le-am vazut ca erau pe rosu. Noroc de pasager ca m-a strans tare de 2 ori ca sa ma atentioneze. Nici nu era de mirat ca nu le-am observat, dupa 25 de ore de stat treaz, 6 cafele si vreo 2 ceaiuri negre, atentia mea se putea indrepta doar spre drumul din fata, fara sa observ ceva in stanga sau in dreapta.

Am ajuns cu bine, multumesc lui Dumnezeu. In plus chiar mi-a placut. Si as mai face macar o data o iesire pe autostrada toamna asta. Daca am fi mai multi motociclisti ar fi si mai bine.

One thought on “A nice autumn ride in the middle of the night!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s